(Mi-as fi dorit sa scriu despre acest obicei german in germana, dar limba asta e atat de grea, incat nu cred ca voi reusi vreodata sa scriu vreo postare in germana....)
Procesiunea lui Martin are loc in fiecare toamna tarzie, pe 11 noiembrie...pe o vreme friguroasa, sa sa fii cat mai bine implicat in povestea lui Martin, un soldat din vremuri stravechi, care si-a taiat mantia in doua, ca sa inveleasca cu una dintre jumatati un om amarat, aproape inghetat de frig.
Implicati in toata aceasta procesiune sunt mai ales copii de gradinita si clasele primare, care au inceput sarbatoarea pe 10 noiembrie, seara:
Fiecare copil are cate un felinar, facut de obicei chiar de el la gradinita sau scoala:
Procesiunea a inceput la lasarea serii, toti fiind insotiti de felinare... frumoase jocuri de lumini si culori, purtate cu atata mandrie mai ales de cei mici
Copii au dat un mic spectacol cu teatru si cantece si apoi cu totii am pornit pe strazi, bineinteles cu felinarele aprinse, sa infruntam intunericul si cu cantece, sa infruntam frigul!
Ne-am intors si s-a aprins un foc mare (supravegheat de pompieri), sa ne incalzim cu totii, si bineinteles si cu ceva de mancare si bauturi calde.
Felinare frumoas colorate si cantece copilaresti care reusesc sa invinga frigul si sa ne bucure si noua inimile!!
Laterne, Laterne
Sonne, Mond und Sterne
Brenne auf, mein Licht,
Brenne auf, mein Licht
Aber nur meine liebe Laterne nicht.
